Situarea: în sud-estul Europei Centrale, în nordul Peninsulei Balcanice, pe Dunărea inferioară.

Graniţele: Hotarele României însumează în total 3.149,9 km. Două treimi din acestea (2.064,4 km) sunt determinate de Dunăre şi de râurile Prut şi Tisa sau urmează linia ţărmului Mării Negre, în timp ce o treime (1.085,5 km) reprezintă graniţă terestră. Apele teritoriale române se întind până la 12 mile marine în largul Mării Negre.

Vecinătăţi
România se învecinează cu cinci state, cel de-al şaselea vecin fiind Marea Neagră. La NE şi E are graniţă cu Republica Moldova (681,3 km), la N şi E cu Ucraina (649,4 km), la SE cu Marea Neagră (193,5 km), la S cu Bulgaria (631,3 km), la SV cu Serbia (546,4 km) şi la V cu Ungaria (448,0 km).

Suprafaţa
Este de 238.391 km², comparabilă cu cea a Marii Britanii, ceea ce situează România pe locul 80 în lume şi pe locul 13 în Europa ca mărime.
România are o formă ovală, întinzându-se pe 735 km de la vest la est şi pe 530 km de la nord la sud.
Distribuţia suprafeţei: teritoriu arabil (39,2%), păduri (28%), pajişti şi fâneţe (20,5%), vii şi livezi (2,3%), clădiri, drumuri şi şosele (4,5%), ape şi iazuri (3,7%), alte zone (1,8%).

Împărţirea administrativă
Conform articolului 3 din Constituţie, teritoriul României are o organizare administrativă pe comune, oraşe şi judeţe.
Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate şi este condusă de un consiliu local şi un primar ales. România are 2.685 de comune însumând 13.285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.
Oraşul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local şi un primar ales. Oraşele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de oraşe, dintre care 82 sunt municipii.
Judeţul este unitatea administrativă condusă de un consiliu judeţean şi un prefect. Consiliul judeţean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanţă la nivel judeţean. Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ pentru a fi reprezentantul său local. România are 41 de judeţe plus municipiul-capitală Bucureşti, care are un statut similar cu acela de judeţ. Un judeţ are, în medie, o suprafaţă de 5.800 km² şi o populaţie de 500.000 de locuitori.

Capitala
Bucureşti este cel mai important şi cel mai populat oraş al României, fiind centrul politic, administrativ, economic, al ţării. Este situat în S-SE României. Oraşul se întinde pe o suprafaţă de 228 km² şi are 2.016.000 de locuitori (reprezentând 9% din totalul populaţiei ţării şi 15% din populaţia urbană), fiind al treilea oraş ca număr de locuitori din regiune, după Atena şi Istanbul. Oraşul Bucureşti a fost prima oară menţionat în 1459, ca cetate de scaun a Ţării Româneşti sub domnia lui Vlad Ţepeş, deşi aşezarea datează încă din secolul al XIV-lea. Între secolele XVII-XIX, Bucureşti a fost capitala Ţării Româneşti, iar în 1862 a devenit capitala României.

Oraşe
Din 263 de oraşe, 25 au peste 100.000 de locuitori. Opt dintre ele au mai mult de 300.000 de locuitori, printre care capitala Bucureşti (peste 2.000.000), Iaşi (350.000), Constanţa (327.000), Braşov (316.000) şi Craiova (314.000).

Populaţia: 21.528.600 (ianuarie 2008)
Ca populaţie, România este a 43-a ţară în lume şi a 9-a în Europa. 55% din populaţie locuieşte în oraşe şi localităţi, iar 45% în zona rurală. Populaţia masculină reprezintă 48,7% şi cea feminină 51,3% din totalul locuitorilor.

Naţionalităţi: români 89,5%, unguri (inclusiv secui) 6,6%, rromi (ţigani) 2,5%, alţii 1,4%

Confesiuni religioase: Creştini-Ortodocşi – 86,7%; Romano-catolici – 4,7%; Protestanţi – 3,2%; Greco-catolici – 0,9%, Evanghelişti – 0,1%; Unitarieni – 0,3%; alte religii – 0,4%

Limba oficială: limba română, limbă maternă pentru 91% din populaţia ţării. Minorităţile etnice sunt libere să-şi utilizeze limba maternă în şcoli, administraţie, sistemul juridic, presă, cultură etc. Limba maghiară este vorbită de cea mai numeroasă minoritate etnică, iar limba germană de minoritatea germană (saşi şi şvabi). Principalele limbi străine care circulă în prezent în România sunt engleza, franceza şi germana.

Moneda naţională
Moneda naţională oficială în România este (din 1867) leul (leul românesc). Numele (omonim cu denumirea animalului leu) vine de la Löwentaler (care avea figura unui leu pe revers), monedă de argint pusă în circulaţie în Olanda începând cu secolul al XVI-lea, după care a devenit monedă de evaluare. Subdiviziunea leu-ului este ban-ul, 1 leu = 100 de bani. Începând cu 1991, inflaţia a scos practic din uz această subdiviziune a leului. Convertibilitatea internă a leului a fost introdusă în noiembrie 1991. Rata de schimb pentru leu este variabilă. Actuala liberalizare monetară a intrat în vigoare din februarie 1998. Orice cetăţean român este liber să efectueze tranzacţii valutare pentru orice sume de bani.
La 1 iulie 2005 a fost introdus în circulaţie leul nou, obţinut prin tăierea a patru zerouri din coada leului vechi (1 leu nou = 10.000 lei vechi). De asemenea, a fost reintrodusă subdiviziunea leului – banul. Există monede de 1, 5, 10 şi 50 bani şi bancnote de 1, 5, 10, 50, 100 şi 500 de lei.

Ziua naţională
În 1990, 1 decembrie a fost proclamată ziua naţională. Această zi reprezintă aniversarea Marii Unirii de la Alba Iulia, din 1918, când s-a votat unirea Transilvaniei cu România, moment care marchează unirea tuturor românilor într-un singur stat şi realizarea unităţii statului-naţiune român.

Sărbători legale
1 şi 2 ianuarie (Anul Nou), prima şi a doua zi de Paşte, 1 mai, duminica Rusaliilor şi ziua următoare (în mai/iunie), 15 august (Adormirea Maicii Domnului), 30 noiembrie Sfantul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, 1 decembrie – Ziua naţională, 25 şi 26 decembrie (Crăciunul).

Ora oficială
Ora Est Europeană (GMT + 2 ore). Din 1979, fusul orar de vară (GMT + 3 ore) se aplică începând cu ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie. România are acelaşi fus orar ca şi Republica Moldova, Finlanda, Grecia, Israel, Egipt şi Republica Sud Africană.

Statul român
Forma de guvernământ: republică
România este un stat suveran şi independent, naţional, unitar şi indivizibil.
Statul este organizat conform principiului separaţiei şi egalităţii puterilor în stat – Legislativ, Executiv şi puterea judecătorească, într-un cadru al democraţiei constituţionale, garantat de pluralismul politic.

Preşedintele României
Reprezintă Statul român şi garantează independenţa naţională, unitatea şi integralitatea teritorială a ţării (cu un mandat de 5 ani).

Puterea legislativă
Parlamentul României are 2 camere: Senatul României şi Camera Deputaţilor.

Executivul
Guvernul României condus de Primul ministru, însărcinat de Preşedintele României pentru formarea Cabinetului şi cu Programul de Guvernare aprobat de Parlament printr-un vot de încredere.

Justiţia
Independenţa este garantată de către Consiliul Superior al Magistraturii; judecătorii inamovibili.

România este stat membru al ONU, al NATO şi, de la 1 ianuarie 2007, membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Denumire: România
Acest nume a fost adoptat în 1862, după fondarea statului-naţiune prin unirea celor două principate româneşti, Valahia şi Moldova, în 1859.
Abrevierea internaţională ROU.